Viziunea: o abordare în 6 pași spre o schimbare pozitivă
1
Dificultățile, barierele și discriminarea care afectează în mod obișnuit persoanele cu nevoi educaționale speciale (CES) pot da naștere multor sentimente negative și convingeri limitative. Copiii, părinții și profesorii pot experimenta sentimente de vinovăție, rușine, inadecvare, neputință, anxietate, eșec și așa mai departe, iar acestea pot dura mult după ce o persoană a părăsit educația formală. Dar, în loc să le caracterizăm ca fiind aspecte naturale sau inevitabile ale vieții dominate de CES, există lucruri pe care le putem face pentru aîmbunătăți experiența trăită de învățare pentru toată lumea. Putem învăța unii de la alții și ne putem sprijini.
Neurodiversitatea nu conferă „super-puteri” speciale. Deși acest concept de „erou” poate părea pozitiv la început, în practică rămâne un factot de divizare – nu mai bine decât termenul „dizabilitate”, care îi separă pe cei care au „capacitate” de cei care nu au. „Eu sunt mai bun decât tine!” nu este un mesaj incluziv, indiferent de cine este adresat. Și este puțin probabil ca această afirmație să rezoneze cu un cursant care se luptă cu CES.
2
3
Există un loc în societate pentru noi toți, indiferent de abilitățile sau „puterile noastre”. Toată lumea este diferită și ne putem accepta unii pe alții ca indivizi cu abilități complexe. Identitățile noastre nu trebuie să fie reduse la abilitățile sau provocările noastre în anumite domenii.
Uneori este greu pentru oameni să comunice eficient între ei. Cu toții putem învăța să comunicăm mai bine cu ceilalți, iar acest lucru ne va îmbunătăți întreaga viața.
4
5
Dar schimbarea mentalității nu este suficientă. Trebuie să schimbăm tendințele sistemice de a trece cu vederea nevoile individuale. Trebuie să echipăm profesorii și părinții în mod adecvat pentru a identifica cursanții care ar putea avea nevoie de mai mult sprijin și pentru a aborda aceste nevoi în mod practic.
Putem pregăti membrii societății în moduri reale, practice pentru a comunica, contribui și susține responsabilitatea incluziunii, în loc să atribuim responsabilitatea unor specialiști. Această abordare poate îmbunătăți material bunăstarea individuală și colectivă, poate reduce excluziunea socială și poate îmbunătăți valoarea de sine și autoeficacitatea indivizilo.
